Divorț

Uneori, viața face în așa fel încât drumul unui cuplu căsătorit să aibă un punct de la care fiecare este necesar să continue pe drumul său și să fie necesar divorțul. Hotărârea de a divorța este de multe ori, o hotărâre comună, alteori doar unul dintre parteneri își dorește acest lucru și celălalt este pus în fața unei decizii.

Din punctul de vedere al procedurii legale, Divorțul poate avea loc:

a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;

b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;

d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Divorțul se poate pronunța pe calea instanței, prin acordul soților pe cale administrativă sau prin a procedură notarială.

Divorțul prin acordul soților poate avea loc indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie.

Dacă unul dintre soți este pus sub interdicție, nu poate avea loc un divorț prin acord, deoarece ambii soți este necesar să aibă un consimțământ viabil.

Dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț, potrivit legii.

Divorțul prin acordul soților poate fi constatat de notarul public și în cazul în care există copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

În cazul divorțului pe cale administrativă, Cererea de divorț se depune de soți împreună. Ofițerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea și le acordă un termen de reflecție de 30 de zile.

La expirarea acestui termen, soții se prezintă personal, iar ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soții stăruie să divorțeze și dacă, în acest sens, consimțământul lor este liber și neviciat.

Dacă soții stăruie în divorț, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divorț fără să facă vreo mențiune cu privire la culpa soților.

Dacă, deși inițial optaseră pentru divorțul pe cale administrativă, dar la expirarea termenului de 30 de zile, soții nu se înțeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorț ori asupra exercitării în comun a drepturilor părintești, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și îndrumă soții să se adreseze instanței de judecată.

Soluționarea cererilor privind alte efecte ale divorțului asupra cărora soții nu se înțeleg este de competența instanței judecătorești.

Chiar și în cazul în care se alege calea administrativă, este recomandabil să apelați la o consultanță avocațială pentru a înțelege cât mai bine efectele juridice ale separării pentru a acționa informat și în beneficiul dumneavoastră