Partaj

Partajul este o procedură prin care încetează proprietatea comună asupra unor bunuri aflate în devălmășie sau în coproprietate între două sau mai multe persoane.

Partajul poate să apară între soți, moștenitori sau între parteneri de afaceri. Bunurile comune pot fi de două feluri, în funcție de tipul de proprietate:

proprietatea comună în devălmășie - sunt bunurile deținute la comun și simultan de mai multe persoane, fără ca acestea să aibă o cotă-parte deja stabilită. În cazul căsătoriei, aceste bunuri se împart prin partaj. Toate bunurile obținute de cei doi soți în timpul căsătoriei sunt, de regulă, proprietate comună în devălmășie, fie că este vorba despre bunuri mobile (autoturisme, mobilă), fie imobile (apartamente, case sau terenuri);

proprietatea comună împărțită în cote-părți - sunt acele bunuri care aparțin mai multor titulari ai unor cote-părți determinate, care sunt fracții ale întregului. Acest tip de proprietate apare mai ales în cazul rudelor sau al partenerilor de afaceri.

Soții pot avea și bunuri care nu intră în masa partajabilă a bunurilor comune și anume, bunurile proprii. Bunurile proprii ale fiecărui soț nu intră în niciunul dintre cazurile de mai sus și nu fac obiectul partajului, cum ar fi:

bunurile obținute înainte de căsătorie;

bunurile obținute prin moștenire;

bunurile primite prin donație, în afara cazului în care donatorul a prevăzut în mod expres, în contractul de donație, că aceste bunuri sunt comune celor doi soți;

bunurile de uz personal - obiectele de îmbrăcăminte și bijuteriile personale, de exemplu;

drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală, cum ar fi drepturile de autor;

premiile și recompensele;

schițele și proiectele artistice;

indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material cauzat unuia dintre soți (de exemplu, în cazul unui accident, sumele plătite cu titlu de daune unuia dintre soți vor reprezenta bun propriu al acestuia);

bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în locul acestuia.

fructele bunurilor proprii.

În timpul regimului comunității, bunurile comune pot fi împărțite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînțelegere.

De asemenea, divorțul sau separarea celor doi poate avea loc și fără partaj, care se poate face la o dată ulterioară. Partajul poate fi cu acordul părților, la notar, sau pe cale juridică, în fața instanței.

Când este vorba de partaj pe cale amiabilă, împărțirea se face exclusiv în funcție de voința părților.

Este o procedură de durată, la care se ajunge atunci când cei doi soți nu cad la înțelegere și nu pot face partajul la notariat. În aceste situații, judecătorul decide cum se va face împărțirea bunurilor în funcție de dovezile prezentate, dar este posibil și acordul amiabil între cei doi soți, dacă pe parcursul procesului aceștia ajung la o înțelegere.

Cum se împart bunurile comune la partajul în instanță?

La procesul de partaj, modul de împărțire a bunurilor comune între soți este la aprecierea judecătorului, care trebuie să țină seama de unele criterii cum ar fi spre exemplu, dar fără a limita:

mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit;

domiciliul și ocupația părților;

dacă unii dintre coproprietari au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți.

Fie că are loc pe cale amiabilă sau pe cale judiciară, bunurile comune devin proprietate exclusivă a fiecăruia dintre foștii soți.

Ori ce cale ați alege, avocatul este esențial pentru ca dumneavoastră să puteți lua o decizie informată, să vă protejați drepturile ce vă revin și să vă maximizați șansele de a obține ceea ce vi se cuvine.