PROPRIETATE

Actiunea in revendicare imobiliara si mobiliara

Legiutorul vine in ajutorul proprietarului deposedat de bunul sau prin actiunea in revendicare.

Actiunea in revendicare este de 2 feluri imobiliara si mobiliara. Potrivit ART. 563 CPC • (1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. • (2) Dreptul la acţiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel. • (3) Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credinţă, în condiţiile legii, este pe deplin recunoscut. • (4) Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acţiunea în revendicare este opozabilă şi poate fi executată şi împotriva terţului dobânditor, în condiţiile Codului de procedură civilă.

In masura in care se admite actiunea in revendicare, bunul detinut fara drept se intoarce in patrimoniul proprietarului. Proprietarul deposedat poate solicita despagubiri pentru perioada in care a fost deposedat si a suferit prejudicii. Posesorul de rea-credinta, poate fi obligat la plata fructelor obtinute prin prisma bunului deposedat. Proprietarul deposedat poate solicita cheltuielile intreprinse pentru recuperarea bunului.

In masura in care asupra bunului deposedat s-au realizat lucrari voluptorii, proprietarul nu este obligat la despagubirea posesorului.
Lucrarile care au fost realizate pentru ca bunul sa nu se deterioze, aceastea trebuie achitate posesorului. Valoarea despagubirlor va fi cea de la momentul solicitarii si acordarii acestora.

Exista posibilitatea ca 2 persoane sa detina 2 titluri de proprietate cu privire la acelasi bun. In acest caz, trebuie sa se realizeze o caracterizare a celor 2 titluri, o comparatie intre cele 2 titluri. Aceasta analiza se face de catre instanta de judecata.

In ceea ce priveste, actiunea in revendicare a bunurilor mobile exista si situatii in care posesorul devine proprietar.

Dispozitiile ART. 937 - Dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună-credinţă
1) Persoana care, cu bună-credinţă, încheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect un bun mobil devine proprietarul acelui bun din momentul luării sale în posesie efectivă.

2) Cu toate acestea, bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de bună-credinţă, dacă acţiunea este intentată, sub sancţiunea decăderii, în termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materială a bunului.